idei… de doi lei

Na, mai fa si tu ceva!
Motan mi-a trebuit? Motan am gasit!

Ete ca n-am dat zapada. Si nici n-am de gand. Cum adica sa dau zapada? Unde s-o dau? S-o dau in fata masinilor? S-o dau la mine in curte? In casa? La ei am vazut ce inseamna: vin cu plugul si o dau la mine pe trotuar. Si eu ce sa fac? Sa le-o dau inapoi? Nu pricep. Asa sunt io, turc. Poate-mi explica si mie cineva ce inseamna sa dai zapada.

Am mai zis si revin: ma uit si ma uit si rareori vad ceva de vazut, ma rog, de citit. Nu-i vorba, nici n-am prea multa rabdare. Unii scriu cate un roman si-i zic post. Unii, nu stiu ce s-ar face fara You Tube. Unii cred ca ceilalti n-au televizor. Unii, isi dau cu parerea despre ce si-au dat altii cu mult inainte si poate aia au avut si de ce. Unii dau leapsa. Si tot asa… Ceva nou, ceva original, ceva de unde sa invat ceva… N-oi sti io unde sa caut… Uite, poate-mi dai tu o idee: daca din lista ta mi-ai recomanda un singur blog, care ar fi acela?

Ti-am dat doi lei, cand mi-i dai? Nu mi i-ai dat? Cu mine ai terminat-o. Ca mi-e mama, ca mi-e tata, ca mi-e sora, frate, copil, nu mai conteaza. Importanti sunt aia doi lei. Sau cati or fi ei… De ce? C-asa vrea muschii mei, c-am muncit pe ei!
Dupa umila mea parere, vai de mama lor, de cei ce cer inapoi doi lei!
PS. Nu ma refer aici la relatii de afaceri, aia-i alta poveste.

‘mnealui e.  N-o fi el cel mai motan, dar e! Are sase luni. Culmea? Lupii mei sunt nascuti amandoi pe 15 august. Si ‘mnealui la fel! Necazul e ca nu vrea deloc sa-mi spuna si mie cum il cheama. Si io cum sa-l strig?

Vreau si eu un motan. Un pui de motan. Am tot cautat pe net si, canci. Numai vrajeli. Toate anunturile cu trimitere la bla, bla, bla.ro., .com, .fel de fel… Pui de motan nu-s.
Deci, ‘mnealui ar trebui:
- Sa aiba buletin de capitala
- Sa fie in foarea varstei
- Sa aiba momitele la locul lor
- Sa nu aiba gripa pisiceasca
Poate fi si de rasa “de burlan”
Nu va fie teama, lupii sunt satui! Chiar vreau un torcaret si nu gasesc.

Sa stai asa si sa te intrebi: luna asta mi-o veni? In fiecare luna. Ca dracu! Gata, de-acu’ s-a ispravit, am scapat! Luna asta mi-a venit. Si chiar mai devreme decat trebuia. Nu e ea cam cum trebuia sa fie, dar ma rog, tot e bine. Decat deloc… Incepusem sa-mi fac griji. Si ce griji! M-am linistit. Acum pot sa mai rad si eu.
Ptiu, alt motiv sa bea romanul!

De cand ma stiu am fost mort dupa lupi. Si crescut cu ei.
Alphie a fost un ciobanesc canadian negru tot. Copii mei ii dadeau de mancare din gura lor si nu-i atingea cu gura lui cand o lua. L-am dus la toti doctorii. Degeaba, avea 12 ani… Era mort dupa sotia mea. Sa nu se fi atins cineva de ea! Era mami a lui. Ultima oara l-am adus de la doctor in patura ca nu se mai putea misca. Si n-a mai miscat decat cand a venit mami a lui de la servici. A ridicat capul, s-a uitat in ochii ei si gata. Fata i-a aprins o lumanare. Si l-am ingropat cu toate ale lui.
Dumnezeu sa-l ierte pe Bitzirelu nostru! Nu stiu daca va mai exista un alt Alphie!
Asta pentru ca m-a rascolit cineva.

Toata lumea se lauda cu dobitoacele pe care le are.
Si eu am si nu ma laud. Si nu unul, doua. Si sunt baieti amandoua.

PS. “N-ati vazut cumva o fata…?” Pardon, doua?! Astept provincia.
Completare:
Corina mai vrea poze. Uite Corina, deocamdata una dar, ascunde pisoiul!

Cand eram copii aveam, ei, mai mult fetele, cate un caiet, care mai de care mai frumos pe care scria: Oracol. Ete leapsa de la Daniela. Vreti? E la liber! Cine se ofera? Hai, pana nu numesc eu…
PS. Si gata cu lepsile, va rog eu frumos.
Deci: